Si pot sa spun ca el chiar este sufletelul meu! Mereu mi-am dorit un catel...si dintotdeauna un bichon :)) desi o auzeam tot timpul pe mama spunand: "o sa ramana al meu!!! nu ai sa te tii de cuvant sa-l scoti afaraaa!" si uite asa mi-a trecut copilaria si am ramas cu dorinta de a avea un catel. Si mereu cand aveam discutii cu mama ( filozofice ), cand ajungeam la capitolul dorinte...era primul lucru care imi venea in mine:" DAAA, IMI DORESC UN CATEL!"...si toata suferinta asta a luat sfarsit, cand pe data de 25.01.2009, l-am primit pe Sparky! Avea 11 luni, era mai micut decat acum, si foooooarte speriat. Era cadoul de Valentine's Day! Este si va ramane cel mai inspirat cadou pe care am putut sa-l primesc vreodata. L-am iubit din prima clipa cand l-am strans in brate si l-am adus in casa...Si acum, dupa 1 an de zile...pot sa spun ca este cel mai fericit catel din lume!! I se fac toooateee poftele, doarme NUMAI in pat...si ciudat...aproape numai cu ai mei :)). Sa ajunga mama sa dorma cu el in brate...nu mi-as fii putut imagina vreodata! Si ti se umple sufletul de fericire cand vii acasa...si chit ca esti suparat, stresat, nervos, fericit...el vine si sare pe tine...si al dracu daca te lasa in pace pana nu-l iei in brate...si pana nu-ti trage 2, 3, 5, 7 limbi pe fata, maini, haine ( ce apuca ! ). Si nu poti sa nu zambesti cand te uiti la el ce fatuca de prostanac are...si totusi cate-l duce bibilica! Si pe langa faptul ca acum orice s-ar intampla nu l-as da pentru NIMIC in lume...din toata povestea asta, concluzia este ca...atunci cand iti doresti ceva foarte, foarte mult ti se indeplineste...!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu