BFF

Hm...cu ce sa incep? De unde s-o iau? Da, normal se incepe cu inceputul...problema e: care e inceputul ? Colege de clasa, am inceput sa vorbim mult mai mult decat o faceam inainte, ne-am mutat in aceeasi banca...si cam asta ar fii tot :))) O iubesc pentru ca intr-o perioada foarte scurta de timp a reusit sa ma cunoasca extraordinar de mult. O iubesc pentru ca ne intelegem din priviri. O iubesc pentru ca stie cand sa-mi dea cate una dupa ceafa, sa ma trezesc la realitate. O iubesc pentru ca uneori e atat de nesuferita incat iti vine s-o trantesti. O iubesc pentru ca e foarte sensibila, desi nu arata. O iubesc cand zice: "fight, fight, fight", "Fetitza, titza, titza !", "Da de tze tze tze??!?" :)). O iubesc pentru ca verisoara ei este Roxi si pentru ca ele-mi sunt cele mai bune prietene. O iubesc cand spune glume seci la care razi cu lacrimi ( rama in trening ). O iubesc pentru ca a stiut sa ma apropie de ea. O iubesc pentru ca imi cunoaste punctele slabe. O iubesc pentru ca m-a facut sa am incredere in ea si sa pot sa-i spun orice, fara nicio rusine. O iubesc pentru ca se stramba cand ii vorbesc de anumite persoane, pt care are tot dreptul sa se strambe. O iubesc pentru ca a avut rabdare sa ma scoata dintr-o perioada foarte proasta prin care am trecut. O iubesc pentru ca mereu ma incurajaza. O iubesc pentru ca alaturi de ea trec prin toate problemele/momentele fericite. O iubesc chiar si atunci cand iti da cu flit, desi ti-e lumea atata de draga. O iubesc pentru ca isi impune punctul de vedere si foarte rar o influentezi. O iubesc pentru ca impreuna stim sa ne distram maximmm. O iubesc pentru ca e realista. O iubesc pentru ca melodia noastra e DJ Andi & Stella - Freedom :)). O iubesc pentru ca si ea ma iubeste...s.a.m.d !!!

Sufletelul meu

Si pot sa spun ca el chiar este sufletelul meu! Mereu mi-am dorit un catel...si dintotdeauna un bichon :)) desi o auzeam tot timpul pe mama spunand: "o sa ramana al meu!!! nu ai sa te tii de cuvant sa-l scoti afaraaa!" si uite asa mi-a trecut copilaria si am ramas cu dorinta de a avea un catel. Si mereu cand aveam discutii cu mama ( filozofice ), cand ajungeam la capitolul dorinte...era primul lucru care imi venea in mine:" DAAA, IMI DORESC UN CATEL!"...si toata suferinta asta a luat sfarsit, cand pe data de 25.01.2009, l-am primit pe Sparky! Avea 11 luni, era mai micut decat acum, si foooooarte speriat. Era cadoul de Valentine's Day! Este si va ramane cel mai inspirat cadou pe care am putut sa-l primesc vreodata. L-am iubit din prima clipa cand l-am strans in brate si l-am adus in casa...Si acum, dupa 1 an de zile...pot sa spun ca este cel mai fericit catel din lume!! I se fac toooateee poftele, doarme NUMAI in pat...si ciudat...aproape numai cu ai mei :)). Sa ajunga mama sa dorma cu el in brate...nu mi-as fii putut imagina vreodata! Si ti se umple sufletul de fericire cand vii acasa...si chit ca esti suparat, stresat, nervos, fericit...el vine si sare pe tine...si al dracu daca te lasa in pace pana nu-l iei in brate...si pana nu-ti trage 2, 3, 5, 7 limbi pe fata, maini, haine ( ce apuca ! ). Si nu poti sa nu zambesti cand te uiti la el ce fatuca de prostanac are...si totusi cate-l duce bibilica! Si pe langa faptul ca acum orice s-ar intampla nu l-as da pentru NIMIC in lume...din toata povestea asta, concluzia este ca...atunci cand iti doresti ceva foarte, foarte mult ti se indeplineste...!!!

Candva...

Candva...Am tipat si-am sarit in sus de fericire...Am trait din dragoste...Am iertat greseli de neiertat...Am facut multe lucruri din impuls...Am fost deceptionata de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata... Am luat in brate pentru a proteja...Am zambit atunci cand inima imi plangea...Am facut juraminte eterne... Am plans ascultand muzica si privind fotografii...Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce...Am fost indragostita de un suras...Am furat sarutari...Am confundat sentimente...S-a intamplat sa gresesc drumul, dar am mers mai departe...Am incercat sa uit anumite persoane si-am descoperit ca e foarte greu sa uiti...M-am simtit singura intre o mie de persoane, doar pentru ca imi lipsea o singura persoana...Mi-a fost frica de intuneric...Am tremurat de nervi...Am tipat de fericire...Am fost indragostita crezand ca va fi pentru totdeauna ... !

Am invatat...

Am invatat ca si atunci cand auzi un NU, inca mai speri la un da! Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute...dupa aceea, insa, ar fi bine sa ai ceva de spus! Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci! Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva! Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete! Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde...s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi! Am invatat ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti! Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate! Am invatat ca atunci cand dai ceva, iti este dat inapoi inzecit, iar uneori chiar deloc! Am invatat ca dulcele nu-i atat de dulce daca nu gusti si amarul! Am invatat ca niciodata nu sti ce ai, pana nu pierzi acel ceva! Am invatat ca cele mai importante caracteristici ale tale sunt inima si sufletul si ca familia e mai importanta decat aurul si banii! Si inca invat...si ma bucur ca cineva drag mie citeste randurile astea, si probabil invata sa zambeasca acum!!! Viata nu e asa cum zic alti ca e...e asa cum o faci tu! Zambeste :)...maine poate nu o sa mai ai ocazia...

Si chiar am invatat lucrurile astea...si cand ma gandesc cat de simple sunt...si totusi atat de complexe!!! Si asta nu-i nimic...cand ma gandesc CATE mai am de invatat... LIFE IS LIFE!!!

Mi-e dor...

Mi-e dor de anumiti oameni ce au insemnat mult de-a lungul vietii mele, ce au fost langa mine cand alta sansa nu am avut. Mi-e dor de ei si daca as mai putea sa le mai zic odata *va iubesc pe toti cum v-am iubit de prima data, pentru mine ati fost pe viata o pata marcanta, nu cred ca va voi putea uita vreodata!* Mi-e dor de cei ce au fost acolo cand am avut nevoie si astazi i-am lasat in urma mea pe toti fara voie. Mi-e dor de lumea pe care o aveam in jurul meu, astazi sunt toti la alt nivel asa cum sunt si eu. Si timpul trece si face, timpul trece si tace, timpul trece si legaturi din trecut desface. Ramai cu sentimente amare si amintiri ce dor, dar tot ce poti sa mai spui acum este un *Mi-e dor!* :)

Si stau acum si ma gandesc...cat imi e de dor...si parca o aud pe mama spunand: "Bucura-te de momentele astea, ca nu se mai intorc niciodata!" Si in gandul meu: "Lasa, abia astept sa ma fac eu mare, sa fac ce vreau eu!" Si te apuca cateodata o nostalgie...si parca ai da 10 ani din viata sa mai traiesti o data anumite momente ale copilariei, pe care le-ai adorat, si desi nu te gandesti zilnic la ele si nici la persoanele care au jucat un rol important in viata ta atunci, stii bine ca nu le vei uita niciodata...